« Pagina anterioara Cuprins Next Page »

[Pagina 211]

[Pagina 212]

[Pagina 213]

[Pagina 214]

Rabinul Yonatan Eybeshitz a influențat autori evrei de renume, printre care Shalom Ash (în cartea sa „Kiduș Hașem”) și Lion Feuchtwanger (în romanul „Jew Suss”^[2]). Cel mai tânăr fiu al rabinului Yonatan Eybeshitz, Benjamin Wolf, a fost un evreu de curte, apropiat de autorități, și a fost înnobilat cu titlul de baron de către împărăteasa Austro-Ungariei, Maria Tereza. Scaunul său parlamentar a fost păstrat până acum in sinagoga principală in Viena.

Meir Eybeshitz z”l a urmat calea strămoșilor săi. S-a născut în anul 1901, în orașul Cernăuți (Bucovina). A studiat afaceri/comerț la Universitatea din Linz (Austria) și s-a stabilit la Bacău (România), unde și-a dedicat eforturile promovării ideii sioniste și a devenit un „campion” în lupta sa împotriva asimilării. De asemenea, a acționat împotriva amestecului partidelor politice istorice românești în treburile comunităților evreiești. Meir Eybeshitz a fost liderul partidului politic sionist religios Mizrachi din Bacău și membru al conducerii naționale a mișcării sioniste – Executiva – din România.

În anul 1926, a fost președintele comitetului care i-a adus pe Ze’ev Jabotinsky și pe alți reprezentanți sioniști la Bacău. În timpul Holocaustului, Meir Eybeshitz a înființat noi școli Talmud-Tora în ciuda tuturor greutăților, ajutând elevii evrei care fuseseră expulzați din satele județului și a luptat pentru întărirea mișcării sioniste. După venirea comuniștilor la putere, Meir Eybeshitz a fost persecutat de către agenții Securității^[3] din cauza activității sale sioniste.

După eforturi mari, a reușit să se mute în Israel în anul 1961, iar Agenția Evreiască l-a recunoscut drept un activist sionist. Odată cu mutarea sa în Israel, Meir Eybeshitz a adus două suluri de Tora, pe care le-a cumpărat cu banii lui de la prietenul său din Parlamentul României, Robu, membru al partidului antisemit cuzist. Nu se știe de unde le-a obținut (dar puteți citi în această carte de unde – Capitolul: Bacău atunci… Povestea celor două suluri de Tora – traducerea în limba română). Meir Eybeshitz a fost șeful departamentului care se ocupa de educație și religie al comunității evreiești din Bacău (funcție pe care a deținut-o mult timp). După mutarea sa în Israel, a continuat să fie activ în serviciul public la Haifa, unde a locuit. A fost foarte activ în mișcarea sionistă religioasă până în ultimele zile ale vieții sale. Cunoștințele sale iudaice și generale erau vaste și pentru aceasta s-a bucurat de un mare respect.

[Pagina 215]

Soția sa, Clara Eybeshitz, din familia Schnapps, crescută în Bacău, și-a terminat studiile liceale în același oraș. Familia Eybeshitz avea 6 copii. Toți au urmat studii superioare: medici, profesori de științe naturale, chimiști și matematicieni.

Notițele traducătorului:

1. Maavak se traduce prin „luptă”. Return
2. Roman publicat în 1925. Return
3. Poliția secretă română din perioada comunistă. Return

[Pagina 216]

Rabinul Betzalel Shafran z”l		Rabinul Moșe Cahane Blank z”l
Rabinul Zeev Landman z”l		Rabinul Y. Dermer z”l

[Pagina 217]

Dr. Shmuel Shabat

S-a născut în orașul Siret, în Bucovina^[1]. A studiat medicina la Universitatea din Viena, Austria, și s-a specializat în bolile copilului. Și-a  dedicat viața muncii sale cu mare entuziasm. În anii tulburi  ai Holocaustului, a fost și organizator comunitar.

Acelea  au fost anii de sărăcie, persecuții și muncă forțată pentru evrei. În calitate de șef al secției de asistență socială și sănătate a comunității evreiești, dr. Shabat a înființat o cantină pe strada Leca, unde un comitet de femei evreice făcea voluntariat. În  plus, evreii săraci erau ajutați financiar și, de asemenea, cu lemne de foc pe timpul iernii.

Dr. Shabat a reorganizat clinica din spital în memoria lui Schuler. Ca reprezentant al Joint-ului^[2], a înființat o cantină în școala evreiască din Bacău, pentru copiii refugiaților evrei din Polonia, Bucovina, Basarabia și pentru cei întorși din Transnistria^[3]. Ca  reprezentant al  organizației OSA, a fondat o clinică pentru copii și mame bolnave, precum și o grădiniță pentru copiii cu vârsta între trei și șase ani, unde primeau trei mese pe zi. Ei  erau educați de învățătorul și binecunoscutul scriitor, Yitzhak Schwartz - Kara.

În toate activitățile sale sociale și sioniste, soția lui, Sofica z”l, i-a stat alături, o femeie puternică și plină de entuziasm, care a decedat în 1987. Dr.  Shmuel Shabat  z”l s-a mutat în Israel și a locuit în Kibbutz Magen din Negev, unde fiul său, Rodel, s-a numărat printre fondatori. Dr. Shmuel Shabat a încetat din viață în 1989, la vârsta de 92 de ani.

Notițele traducătorului:

1. O regiune care se învecinează cu o parte din România și Ucraina moderne. Return
2. O organizație mondială pentru evrei. Return
3. Transnistria se referă aici la un lagăr de muncă forțată din timpul Holocaustului. Return

Figura  lui Dr.  Herman  Aroneanu z”l a devenit o legendă. El s-a  numărat printre liderii mișcării socialiste din România înainte de 1920, alături de Eli Baldiman, K. Mila, K. Dobrogeanu-Gria și Dr. Leon Garleter.

[Pagina 218]

S-a născut în 1881 și a fost o victimă a represiunii mișcării muncitorești, condusă de prim-ministrul României, generalul Averescu. Dr. Herman Aroneanu a fost arestat. În  timpul detenției a fost abuzat de membrii brutali ai Siguranței^[1], conduși de maiorul Poltzer. A fost torturat și chinuit până la moartea sa tragică.

În schimb,  maiorul Poltzer a fost avansat la gradul de colonel. Uciderea doctorului luptător din Bacău a răsunat în toată România și dincolo de hotarele ei. Au apărut cântece populare care jeleau moartea victimei torturate și spuneau că o ceartă s-a abătut asupra ucigașului. Într-adevăr, Poltzer a contractat lepră și a murit izolat de oameni în general și în special de membrii familiei sale. Cei trei fii ai doctorului au emigrat din România după câțiva ani. Unul dintre ei, Gigi (Eugeniu), a devenit un jurist renumit în lume, a pledat la Procesele de la Nürnberg și a scris mai multe cărți de drept. Singurul fiu încă în viață, dr. Marcel Aron, locuiește la Paris (Franța).

Notițele traducătorului:

1. Alt cuvânt pentru poliția secretă română în timpul comunismului. Return

Wolf Ze’ev Isser a fost unul dintre pionierii literaturii idiș și ebraice în România. El  a fost activ în „Agudah Lemaan Halashon veHatarbut Haivrit”^[1] și „Keren Kayemet”^[2], înființate în urma vizitei lui Nahum Sokolov^[3] în România, în anul 1912.

Printre publicațiile sale se numără, în ebraică: Sichot Achim^[4], Beyehuda Hahadasha^[5]; în ebraică și idiș – poezii; și în română: o monografie despre sinagoga veche a comunității evreiești din Bacău, precum și Hahirhurim al Yahadut^[6]. După ce a făcut Aliyah în Israel, a publicat Beisrael Hachadasha^[7].

Notițele traducătorului:

1. Asociația pentru Limba și Cultura Ebraică Return
2. Fondul Național Evreiesc Return
3. Un scriitor evreu polonez și lider sionist Return
4. Conversații Frățești Return
5. În Iudeea Nouă Return
6. Reflecții asupra Iudaismului Return
7. În Israelul Nou Return

Yosef Itzkovitz a fost un savant, scriitor și activist în mișcarea sionistă. El a tradus cărți românești și fragmente de articole ale liderilor sioniști culturali^[1]: Max Nordau^[2], Israel Zangwill^[3], precum și textul discursului lui Binyamin Ze’ev Herzl^[4] la primul Congres Sionist^[5]. De asemenea, a activat ca jurnalist pentru mai multe ziare americane din România.

Notițele traducătorului:

1. O formă de naționalism evreiesc, fondată de Ehad Haam, cu viziunea laică a unui „centru spiritual” în locul unui stat evreiesc. Return
2. Un medic evreu și cofondator al Organizației Sioniste împreună cu Theodor Herzl. Return
3. Un scriitor anglo-evreu și lider sionist. Return
4. Theodor Herzl, un jurnalist evreu și părintele sionismului politic modern. Return
5. Congresul inaugural, condus de Theodor Herzl, care a avut loc la Basel între 29–31 august 1897. Return

  Bacău, Romania     Yizkor Book Project     JewishGen Home Page

Copyright © 1999-2025 by JewishGen, Inc.
Updated 31 Oct 2025 by LA